Daniel Gilbert (1957) este un cercetator, scriitor si om de stiinta american din domeniul psihologiei sociale, profesor la Harvard University. El ne povesteste in clipul de mai jos, in cardrul unei conferinte TED Talks, despre surprinzatoarea stiinta a fericirii, explicandu-ne si dovedindu-ne prin prezentarea rezultatelor unor studii facute in acest sens, despre cum putem sintetiza fericirea. De cand am citit cartea Ghidul TED pentru vorbit in public scrisa de Chris Anderson – pe care o recomand cu drag oricui isi doreste sa isi transmita ideile, sau sa comunice mai bine cu/catre cei din jur – m-am obisnuit sa caut prezentari TED pe diverse subiecte de interes pentru mine deoarece am descoperit ca sunt foarte interesante, avand un continut ridicat de informatie de buna calitate, utila si o mare diversitate de “idei care merita impartasite”.
Dan Gilbert incepe povestid despre ce a insemnat evolutia pentru dezvoltarea creierului uman, cu accent pe cea a lobului frontal, mai exact pe cortexul prefrontal – care printre cele mai importante lucruri pe care le face este faptul ca este un simulator de experiente. De exemplu ne ajuta sa stim, inainte de a gusta, ca inghetata de ficat nu ar trebui incercata … Capacitatea de a simula o actune, inainte de a o demara, ne ajuta sa intuim ce ar putea sa nu functioneze bine si sa ne pregatim temeinic, evitand o multime de riscuri potentiale. Acest simulator al nostru are uneori tendinta de a functiona eronat – Dan Gilbert a denumit aceasta eroare Impact Bias, studiind-o timp indelungat.
De exemplu, daca ar fi sa raspundem la o intrebare despre cine credem noi ca ar fi mai fericita, o persoana care a castigat la loterie, sau un paraplegic, bineinteles ca fara a sta prea mult pe ganduri am raspunde ca suntem siguri ca este mult mai fericit castigatorul la loterie fata de bietul paraplegic. Se pare ca a fost facut un studio si la un an de la producerea evenimentului cele 2 persoane sunt exact la fel de fericite. Cum e posibil? Prin sintetizarea fericirii! J
Sir Thoman Brown (1964) spunea: “ Sunt cel mai fericit om in viata. Am in mine ceea ce poate transforma saracia in bogatie, adversitatile in oportunitati, sunt mai invulnerabil decat Achile, destinul nu are unde sa ma loveasca.” Se pare ca noi toti avem avem acest capacitate. Toti putem sintetiza fericirea, deoarece despre asta este vorba. Avem cu totii un sistem psihologic imun, care ne ajuta schimband sau adaptand viziunea pe care o avem asupra lumii, astfel incat sa ne simtim mai bine in lumea in care ne aflam sau in situatia in care suntem.
Dan Gilbert ne spune ca majoritatea dintre noi credem ca exista doar fericirea naturala, reala, pe care o simtim atunci cand obtinem ceea ce ne dorim si aceia care stiu sau afla de existent fericirii sintetice considera ca nu este la fel de buna ca si cea naturala. Fericirea sintetica se declanseaza atunci cand nu obtinem ceea ce ne dorim si nu este inferioara ci este exact la fel de satisfacatoare, durabila si intensa ca si cea naturala.
In ultimii 50 de ani s-au facut o multime de studii in ceea ce priveste sintetizarea fericirii, care demonstreaza ca ea ne ajuta sa ajungem la concluzia, atunci cand nu obtinem ceea ce ne dorim, ca “ceea ce am primit este mai bun decat credeam, iar ceea ce imi doream si nu am primit e naspa J…”. Unul dintre aceste studii a constat in prezentarea unei serii de 5 tablouri catre un public tinta, dupa care aceestori li se cere sa ordoneze tablourile in functie de care le place cel mai mult; dupa aceasta ordonare li s-a spus participantilor ca pot primi tabloul de pe pozitia 3 sau 5 al propiului clasament, oricare il care il prefera – si majoritatea au preferat sa aleaga si sa primeasca tabloul de pe pozitia 3. Dupa o perioada de cateva zile participantii au fost rugati sa claseze din nou tablourile in functie de cel care le place cel mai mult si s-a putut constata, in absolut toate cazurile, cum s-a sintetizat fericirea si cum toti participantii au ales tabloul de pe pozitia a treia (cel pe care l-au ales si il au) ca fiind cel care le pace cel mai mult – adica: “ceea ce am primit este mai bun decat credeam, iar ceea ce imi doream si nu am primit e naspa J…”. Acelasi studio a fost facut insa cu participarea unor amnezici a caror memorie de scurta durata era extrem de defectuoasa, indivizi care chiar daca nu mai isi aminteau deloc ca au ales si au primit tabloul al treilea, la a doua ordonare l-au ales ca fiind cel preferat.
Unii dintre noi facem chestia asta mai bine, mai rapid si fara sa zabovim prea mult probabil in etapa de victimizare, care vine dupa ce sesizam ca nu am primit ceea ce am dorit. Acceptand mai usor situatia, pe care nu o mai putem schimba, cautand sa maximizam aspectele pozitive si privind esecul ca pe o lectie din care avem ceva de invatat, pentru a ne dezvolta, ne antrenam sa avem o abordare constructiva, anatomic avem un sprijin real si dovedit.
Libertatea se pare ca desi este prietenul fericirii naturale,l deoarece iti ofera libertatea de a alege, de a te razgandi, de a hotari ceea ce iti doresti, este dusmanul fericirii sintetice, deoarece fericirea sintetica functioneaza perfect in situtatiile in care suntem blocati, pe care nu le mai putem schimba. Conditia reversibila nu stimuleaza sinteza fericirii.
Dan Gilbert incheie cu o concluzie absolut minunata la care cu totii ar trebui sa meditam putin: “Supraestimarea diferentei dintre posibilele viitoruri, adica dintre posibilele variante de actiune din viitor, vine cu un mare risc, duce la ambitie, care atunci cand scapa din frau, ne face sa inselam, sa mintim, sa fim nesabuiti si lasi. Dorintele si grijile noastre sunt exagerate cand avem in noi insine capacitatea de a fabrica lucrul pe care il urmarim constant cand alegem o experienta.”