Starea numita flux, curgere sau flow, este o “experienta optimala” in care persoanele sunt atat de profund implicate, incat nimic altceva nu pare sa mai conteze; experienta in sine este atat de placuta incat persoanele ar repeta-o cu orice pret, numai pentru placerea de a o face. Psihologul Mihaly Csikszentmihalyi este cel care a descoperit acest concept de flux, pe care pe parcursul catorva zeci de ani l-a tratat in numeroase studii de cercetare si lucrari de specialitate, devenind cel mai bun cercetator al psihologiei pozitive din lume.
In cartea sa numita Flux – Psihologia fericirii, pe care o apreciez si o recomand, acesta prezinta cateva principii generale impreuna cu exemple concrete ale felului in care mai multi oameni le-au folosit pentru a transforma o viata plictisitoare si lipsita de sens intr-o existent plina de bucurie. Csikszentmihalyi ajunge la concluzia ca nu ceea ce ni se intampla ne determina fericirea ci modul in care interpretam aceasta realitate.
Si Aristotel, in urma cu 2300 de ani, a ajuns la concluzia ca omul isi doreste mai mult decat orice pe lume, fericirea. In ceea ce priveste atingerea fericirii nu s-au facut prea mari progrese de atunci, insa in urma cu mai bine de 25 de ani Czikszentmihalyi a facut urmatoarea “descoperire”, cat se poate de simpla: “Fericirea nu apare pe neasteptate, nu este rezultatul norocului sau sansei intamplatoare, nu se poate cumpara si nu se comanda, nu depinde de evenimente externe, ci, mai degraba, de felul in care ele sunt interpretate. Fericirea este o stare care se pregateste, se cultiva, si se apara de catre fiecare individ in parte. Cei care invata sa-si controleze experienta interioara vor fi in stare sa-si influenteze calitatea vietii si vor reusi sa se apropie din ce in ce mai mult de ceea ce inseamna sa fii fericit.” Practic putem gasi fericirea prin implicarea totala in fiecare detaliu al vietii noastre si nu cautand-o in mod direct. Si Victor Frankl a rezumat acest lucru remarcabil in prefata cartii sale din 1946 Omul in cautarea sensului vietii: “Nu urmari succesul – cu cat tinzi mai mult spre el, cu atat risti sa il ratezi. Pentru ca succesul, ca si fericirea, nu trebuie urmarit, el survine… ca un effect secundar, neintentionat, al implicarii intr-un proiect mai important decat propria noastra persoana.”
Se pare ca felul in care ne percepem pe noi insine si bucuria de a trai depind direct, pana la urma, de modul in care mintea filtreaza si interpreteaza experientele cotidiene. Starea de fericire depinde de armonia interioara, nu de controlul pe care il exercitam noi asupra fortelor universului. Pentru a ajunge la armonie interioara, trebuie sa invatam sa obtinem controlul asupra propriei constiinte. Controlul aupra constiintei determina calitatea vietii, iar deviza “Cunoaste-te pe tine insuti” inscrisa pe frontonul oracolului de la Delfi este punctul de la care trebuie sa pornim si in present avem acces facil la o multime de metode si tehnici care sa ne ajute sa obtinem controlul asupra constiintei: yoga in India, taoismul in China, diferite varietati zen ale budismului din Japonia, etc, toate cautand sa elibereze constiinta sau viata interioara, de amenintarea haosului si de conditionarea rigida a necesitatilor biologice. Prin eliberarea si ordonarea informatiei din constiinta, putem descoperi adevarata fericire si putem creste semnificativ calitatea vietii.
Am observant si eu ca atunci cand am reusit sa privesc altfel lucrurile, am inceput sa transform situatiile stresante, disperate intr-o activitate controlabila in care in loc sa ma lamentez m-am concentrat pe gasirea unei solutii si m-am simtit mai puternica si mai multumita. Autorul prezinta 3 dimensiuni care considera ca sunt implicate si stau la baza acestei transformari a abordarii:
1.Increderea in fortele proprii – dar neinsotita de dorinta de satisfacere a ambitiilor personale – o asemenea atitudine adopta persoana care nu se mai percepe ca fiind in opozitie cu mediul, ci se simte ca fiind parte din ceea ce se intampla in jur, incercand sa functioneze cat mai bine in contextul dat.
2.Orientarea atentiei spre lumea exterioara – atunci cand atentia e focalizata in afara Eului, frustrarile au mai putine sanse de a tulbura constiinta si efectele distructive ale stresului sunt reduse. Pe langa asta, persoana a carei atentie e orientate catre mediu participa la functionarea sistemului, iar participarea face posibilia intelegerea proprietatilor sistemului, asa incat se va putea adapta mai bine la o situatie problematica.
3.Descoperirea de noi solutii – fie prin concentrarea atentiei pe obstacolul ce impiedica realizarea scopului si eliminarea lui din drum, fie prin evaluarea intregii situatii, pentru a descoperi daca nu cumva exista scopuri alternative, mai adecvate, care sa conduca la diferite alte solutii posibile.
Diferenta dintre cineva care se bucura de viata si cineva care este coplesit de ea e rezultatul unei combinatii dintre factori externi si interpretarea data de persoana in cauza – adica masura in care persoana percepe adversitatile ca fiind surse de amenintari, sau dimpotriva ca posibilitati de actiune, deoarece ajunge astefel sa poata transforma cu usurinta potentialele amenintari in provocari stimulante, armonia interioara fiind mentinuta. De ajutor in acest sens sunt urmatoarele reguli:
-stabilirea de scopuri concrete, pentru realizarea carora trebuie sa depui eforturi sustinute – e important sa fim atenti la rezultatele actiunilor, si sa culegem feedback pe parcurs; scopurile e mai bine sa fie pe termen mai scurt si sa fie potrivite abilitatilor si aptitudinilor (putem include si actiuni pentru imbunatatirea aptitudinilor necesare atingerii scopului) – un scop prea usor de realizat nu aduce prea multa satisfactie, nefiind destul de provocator;
-emersiunea totala in activitate – dupa alegerea directiei de actiune, ne implicam din ce in ce mai mult in ceea ce facem, avand atentia concentrata pe actiunea in curs;
-bucuria experientei subiective imediate – experienta optimala nu e rezultatul unei abordari hedoniste si contemplative a vietii. O atitudine nepasatoare, de laissez-faire, nu constituie o aparare suficienta impotriva haosului si nu ne aduce armonia. Pentru a avea putere de control e nevoie de hotarare si disciplina.
Avantajul stabilirii de scopuri, dezvoltarii aptitudinilor, sensibilitatii la feedback, concentrarii si implicarii este acela ca ne putem bucura de viata chiar si atunci cand circumstantele obiective sunt poate brutale si obiective. A avea controlul mintii inseamna ca , efectiv, orice se intampla, poate fi o sursa de bucurie. Asimti o adiere racoroasa intr-o zi fierbinte, a privi un copil jucandu-se sau a bea un pahar cu apa, toate acestea si multe altele pot fi resimtite ca satisfactii ce imbogatesc viata.
Daca ne-am bucura de munca si de prieteni si am aborda fiecare provocare ca pe o noua ocazie de dezvoltare, am obtine de la viata mai mult decat ceea ce inseamna a trai.