Offf, viața asta… uneori poate fi atât de grea, adică ne poate fi așa de greu cu ea… Ca ea, viața, e tot cum ii vine ei sa fie, o ia când la vale, când spre culme. Dibăcia e să avem noi resurse să o ținem corespunzător în frau atunci când o ia la vale, mai ales.
Viața ne aduce provocări mereu, pe care de cele mai multe ori nu le putem controla, fiind in exteriorul nostru. Mă și întreb deseori cum pot unii să ducă o viață atât de dificilă, care pare a fi o luptă continuă…. Poate s-au născut sau au ajuns într-un context nefericit sau poate un accident sau o afecțiune necruțătoare îi roade câte puțin în fiecare zi. Si deseori printre cei mai vitregiti de soarta intalnesti oameni care radiaza si care in ciuda greutatilor cu care sunt nevoiti sa traiasca, parca au gasit lumina. Sau pot fi doar niște provocari legate de sanatate sau conflicte repetate la muncă, sau la școală, sau acasă… Sau câte puțin din fiecare, cum e la mine. Sau chiar poate totul să meargă bine în jur, însă să alunecam către o zonă mai întunecată, în care simțim ca viața ne apasă, e multă confuzie in jur și nu mai putem trai astfel sau nu mai găsim soluții care sa functioneze. Nu ne mai simtim bine in pielea noastra, nu ne place cum s-a aranjat viata noastra si nu mai stim cine suntem , ce ne place si nici ce avem nevoie (in jurul varstei de 40 de ani sunt sanse mari sa ajungem intr-un astfel de punct, daca nu luam inainte masuri – Jung are multe teorii pe aceasta parte).
Ce-i de făcut în momentele astea? Cel mai nociv e să cauți să evadezi din realitate atunci când devine grea. Să găsești o substanță sau o activitate care să amorțească realitatea cea nasoală, sa o pună pe pauză si să te ducă rapid în altă realitate, mai plăcută. E foarte ușor să aluneci în astfel de momente într-o dependență. În ziua de azi pe lângă alcool, o mare diversitate de droguri, țigări și cafea, mai putem adăuga jocurile de noroc, gaming-ul, pornografia, ecranele, mâncarea și chiar munca, filmele și cititul pot intra pe această listă. Chiar și apa i-a creat unui fost alcoolic dependență; a băut apă în exces și a atins niște stări de amețeală pe care le-a căutat din nou și din nou, făcându-i foarte mult rău organismului.
Pe scurt orice substanță sau comportament pe care-l facem în exces și deși este dăunător nu îl putem opri, este o adicție. Așa cum spuneam asta nu face decât să creeze o nouă provocare de tratat și adâncește cauza, fiind înăbușite doar efectele, pe termen scurt.
Momentele dificile încărcate de emoții neplăcute, poate chiar contrastante, care aduc disconfort și confuzie sunt niște oportunități grozave pentru dezvoltarea noastră verticală. Ati mai auzit cu siguranta despre folosul adversitatilor, sau vorba aceea “ce nu te omoara, te face mai puternic”. Dacă alegem să le înfruntăm și nu să le evităm, putem accesa o octava superioară a dezvoltării umane și o dată cu ea o perspectivă mai cuprinzătoare asupra existenței noastre ce are la baza un nou set de credinte pe care ni le insusim despre lumea aceasta.
Ce ne ajută să înfruntăm aceste părți mai întunecate?
In primul rand ne ajuta curiozitatea – să o turnăm din plin peste orice vine, peste emoții neplăcute, confuzie etc. Ne va ajuta să asimilăm lecția și să ne împrietenim și cu emoțiile astea neplăcute – pentru ca sunt și ele parti din noi, de care avem nevoie și să le/ne cunoaștem mai bine și sa le/ne gestionăm mai benefic. Înfruntarea asta vine cu plusuri mari pe inteligența emoțională!
Este bine să învățăm să ne punem la îndoială credințele pt ca orice salt în dezvoltarea noastră are la bază o schimbare a credințelor și e necesar să facem loc noii perspective, să lăsăm în urmă unele vechi tipare și moduri de gândire depășite.
Noua perspectivă fiind mai cuprinzătoare, fiind așezată pe niște credințe mai sănătoase, ne va ajuta să găsim soluțiile la situația, în prima fază poate chiar paradoxală și confuză, în care suntem, soluții pe care nu reușeam să le vedem cu limitările vechi. Credintele noastre reprezinta modul in care vedem lumea – lentila proprie prin care percepem realitatea. O putem vedea ca fiind sigura sau amenintatoare etc si ne influenteaza foarte mult existenta aceste credinte. Fie vei crede ca reusesti sau vei crede ca nu reusesti ceva, ai oricum dreptate.
Și cu cat ne ridicăm mai mult pe axa dezvoltării noastre verticale și ne apropiem mai mult de nivelurile superioare ne ajută într-o măsură tot mai mare sau avem nevoie tot mai mult pentru a face loc noilor credințe și perspectivei din ce în ce mai cuprinzătoare și complexe, să ne uităm către noi mai atent, să ne luăm timp pentru cunoașterea de sine, integrand, în rutina zilnică preferabil, introspecția și reflecția (prin meditație, journaling etc) și apoi la tehnici non-cognitive cum sunt cele somatice și intuiția corpului, vizualizarea sau înțelepciunea imaginației, natura, arta etc.
În concluzie, dragilor, putem aștepta în zadar ca viața să se alinieze optim pentru noi și nevoile noastre, să fie blândă și ușoară însă e important să înțelegem ca e în afara controlului nostru. Putem în schimb sa lucram cu noi, să ne aliniem noi cu cat mai multă congruenta (nevoile cu valorile noastre, ceea ce facem cu ceea ce spunem și cu ceea ce gândim) pentru a obține integritatea atât de prețioasă. Vom avea astfel si autenticitate, daca alegem adevarul si nu ne mai mintim, nu mai actionam pe pilot automat fara a tine cont de valorile noastre, poate chiar incalcandu-le in mod repetat pentru a le face altora pe plac. Ne vom simti mai bine in propria piele, vom avea incredere in noi si ne vom valida, fara a mai avea nevoie si cauta validarea externa.
Este extrem de benefic sa alegem consecvent disconfortul, chiar daca este neplacut, este trecator, il resimtim doar pe termen scurt, insa pe termen lung ne va duce la un alt nivel, de la care vom fi capabili sa navigam prin viata asta cu mai multa usurinta, chiar si atunci cand este grea. Aceasta capacitate de a infrunta momentele mai dificile ale vietii cu usurinta este rezilienta si o putem antrena expunandu-ne proactiv la disconfort in rutina noastra zilnica. De la dusurile reci in loc de caldute, miscare zilnica in loc de stat pe canapea si pana la camping, caratul cumparaturilor in mana si nu cu masina, urcatul scarilor si nu cu liftul, cititul in loc de ecrane etc.
Las aici un link catre un episod de la Huberman Lab in care este discutat acest subiect al dezvoltarii la care ne expunem atunci cand alegem sa iesim din zona de confort. Michael Easter, invitatul acestuia, da o multime de exemple din experienta sa in care a resimtit beneficiile experimentarii disconfortului.