Tot in cadrul unei conferinte Ted am descoperit-o si pe simpatica Sophie Scott, cercetator in domeniul neurostiintelor si mi-a placut tare mult prezentarea ei de la TED intitulata De ce radem?
Pornind de la cat de ciudat si primitiv suna rasul nostru, Sophie ne spune ca aproape tot ce stim despre ras este destul de fals.
Ne arata ca daca intrebam pe cineva cand si de ce rade, ne va spune ca la o comedie sau la o gluma, insa, in realitate, daca studiem se observa ca oamenii rad atunci cand sunt cu prietenii. In aceleasi imprejurari ca si majoritatea animalelor :), radem la joaca, la gadilat, fiind legat de cele mai multe ori de interactiunea sociala. Se pare ca avem cu 30% mai multe sanse sa radem atunci cand suntem cu cineva, decat cand suntem singuri. Iar atunci nu radem neaparat la glume, ci sa le aratam celorlalti ca-i intelegem, ca suntem de acord cu ei, ca suntem din acelasi grup, ca sa le aratam ca ne place de ei sau ca ii iubim.
Se pare ca rasul este si foarte contagios. Te poti molipsi foarte usor de la o persoana atunci cand rade, mai ales daca e cunoscuta.
De asemenea, ea ne spune ca exista 2 categorii de rasete, care sunt si foarte usor de recunoscut: rasul de complezenta, social, care este oarecum fortat, fals, este nazal si rasul real, involuntar care suna diferit atingand note inalte si sunete mai ascutite si dureaza mai mult.
Conform unui studiu se pare ca pe masura ce imbatranim ne dam seama mai usor cat de real sau de complezenta este un ras, in timp ce un copil de 6 ani nu le poate deosebi. Atingem apogeul la 35-45 de ani, deci avem nevoie sa invatam despre ras pana in perioada maturitatii timpurii. Situatia este pe dos in ceea ce priveste cat de contagios consideram rasul deoarece cu cat suntem mai tineri, cu atat vrem si putem sa ne alaturam mai repede celor care rad si pe masura ce imbatranim rasul devine tot mai putin molipsitor. Fie devenim tot mai morocanosi, fie intelegem rasul mai bine si ne dam seama ca avem nevoie mai mult de partea sociala, de interactiunea umana pentru a fi bucurosi.
Sophie ne mai vorbeste despre un studiu, facut pe adulti casatoriti, pe care ii streseaza in prima faza, adresandu-le intrebarea: Ce te enerveaza cel mai mult la partenerul tau? Toti devin stresati imediat si se observa ca cei ce gestioneaza acest stres prin ras, nu doar ca se relaxeaza imediat, dar fizic se simt mai bine si gestioneaza situatia impreuna mai bine. Acestea sunt si cuplurile a caror satisfactie in relatie are nivel mai crescut si care raman impreuna mai mult. Acest lucru se aplica si in relatiile de prietenie.
Sophie Scott incheie cu urmatoarele cuvine: Cand radem cu cineva accesam un sistem primordial evolutiv, aparut la mamifere, cu ajutorul caruia au creat si mentinut legaturi sociale, cu rol de control al emotiilor, pentru a se simti mai bine. Nu e specific oamenilor, e un comportament ancestral care ne ajuta sa reglam ce simtim si ne face sa ne simtim mai bine.
Sa ne expunem asadar cat de mult interactiunilor sociale si sa profitam de ele din plin, chiar daca suntem nevoiti sa tinem seama de anumite restrictii acum, datorita pandemiei, putem sa avem interactiuni virtuale cu prietenii nostri, sunt o multime de platforme disponibile chiar gratuit, mai nou, si sa nu uitam nici de membri familiei, de partener/a, sa cautam cat mai multe momente sa ne bucuram impreuna cu cei din jur, chiar si haz de necaz sa ne straduim mereu sa facem, ne ajuta fizic, psihic si imbunatateste orice relatie. Intr-o viitoare postare va voi povesti mai multe despre importanta si efectul excelent al umorului asupra noastra.
Prestatia lui Sophie de la Ted, din care v-am si povestit aici, poate fi urmarita mai jos; pe la minutul 14:00 incepe un scurt filmulet de care eu m-am amuzat copios :).